spăimântător

română

Etimologie

Din a (se) spăimânta + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /spəj.mɨn.tə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului spăimântător
	Singular	Plural
Masculin	spăimântător	spăimântători
Feminin	spăimântătoare	spăimântătoare
Neutru	spăimântător	spăimântătoare

1. (înv. și pop.) înspăimântător.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online