specialist

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză spécialiste.

Pronunție

  • AFI: /spe.ʧi.a'list/


Substantiv


Declinarea substantivului
specialist
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ specialist specialiști
Articulat specialistul specialiștii
Dativ-Genitiv specialistului specialiștilor
Vocativ specialistule specialiștilor
  1. persoană care cunoaște temeinic o disciplină, o problemă în domeniul căreia profesează.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe