specialistă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din specialist.

Pronunție

  • AFI: /spe.ʧi.a'lis.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
specialistă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ specialistă specialiste
Articulat specialista specialistele
Dativ-Genitiv specialistei specialistelor
Vocativ specialisto specialistelor
  1. persoană care cunoaște temeinic o disciplină, o problemă în domeniul căreia profesează.


Traduceri

Referințe