sperietură

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a speria + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /spe.ri.e'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
sperietură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sperietură sperieturi
Articulat sperietura sperieturile
Genitiv-Dativ sperieturii sperieturilor
Vocativ sperietură sperieturilor
  1. speriat; spaimă.
  2. (în superstiții) boală provenită din spaimă; speriat.

Expresii

  • A trage o sperietură = a fi cuprins de spaimă, a trece printr-un pericol


Traduceri

Anagrame

Referințe