speria

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină expavorere (< pavor). Confer italiană spaurire.

Pronunție

  • AFI: /spe.ri'a/


Verb


Conjugarea verbului
(se) speria
Infinitiv a (se) speria
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) sperii
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) sperie
Participiu speriat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) umple de frică, de spaimă; a (se) înspăimânta, a (se) înfricoșa.
    A speria lumea.
  2. (v.tranz.) a face ca o ființă sau un grup de ființe să se înfricoșeze (de o mișcare ori de o apariție bruscă și neașteptată) și să fugă; p. restr. a stârni un animal din culcuș.
  3. (v.tranz.) (fam.) a uimi (prin splendoare, frumusețe, calități).

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • Se sperie și de umbra lui = se spune despre o ființă foarte fricoasă
  • A-și speria (sau a-i speria cuiva) somnul = a rămâne (sau a face să rămână) treaz, a nu mai putea (sau a face să nu mai poată) adormi
  • De speriat = ieșit din comun
  • A speria lupul cu pielea oii = a încerca [[zadarnic să intimideze pe cineva
  • Se sperie și de umbra lui = se spune despre cineva foarte fricos


Traduceri

Referințe