spinăruță

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din spinare + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /spi.nə'ru.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
spinăruță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ spinăruță spinăruțe
Articulat spinăruța spinăruțele
Genitiv-Dativ spinăruței spinăruțelor
Vocativ spinăruță spinăruțelor
  1. (rar) spinărușă.


Traduceri

Referințe