spinare
română
Etimologie
Din latină spinalis.
Pronunție
- AFI: /spi'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului spinare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | spinare | spinări |
| Articulat | spinarea | spinările |
| Genitiv-Dativ | spinării | spinărilor |
| Vocativ | spinare | spinărilor |
- (anat.) spate.
- parte a unui obiect de îmbrăcăminte care acoperă spatele omului.
- partea cea mai înaltă a unui munte, a unui deal, a unei stânci; culme prelungită; creastă, coamă.
- creasta unui val de apă.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adv.) În (sau pe) spinare sau de-a spinare (sau spinarea), cu spinarea = ținând o povară peste umăr, pe spate, în spate.
Expresii
- A cădea în spinarea cuiva = a cădea în grija sau în sarcina cuiva
- A trăi pe spinarea cuiva = a trăi ca un parazit, din munca altuia
- A arunca (ceva) în spinarea cuiva = a face pe cineva răspunzător de o vină (de obicei fără temei)
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online