spoliator

română

Etimologie

Din franceză spoliateur.

Pronunție

• AFI: /spo.li.a'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului spoliator
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	spoliator	spoliatori
Articulat	spoliatorul	spoliatorii
Genitiv-Dativ	spoliatorului	spoliatorilor
Vocativ	spoliatorule	spoliatorilor

1. (livr.) persoană care spoliază; jefuitor.

Cuvinte derivate

• spoliatoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online