spoliatoare
română
Etimologie
Din spoliator.
Pronunție
- AFI: /spo.li.a'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului spoliatoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | spoliatoare | spoliatoare |
| Articulat | spoliatoarea | spoliatoarele |
| Genitiv-Dativ | spoliatoarei | spoliatoarelor |
| Vocativ | spoliatoareo | spoliatoarelor |
- (livr.) persoană care spoliază; jefuitoare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online