spoliatoare

română

Etimologie

Din spoliator.

Pronunție

• AFI: /spo.li.a'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului spoliatoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	spoliatoare	spoliatoare
Articulat	spoliatoarea	spoliatoarele
Genitiv-Dativ	spoliatoarei	spoliatoarelor
Vocativ	spoliatoareo	spoliatoarelor

1. (livr.) persoană care spoliază; jefuitoare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aeropoștali

Referințe

• DEX '98 via DEX online