spot

română

Etimologie

Din franceză spot.

Pronunție

• AFI: /spot/

Substantiv

Declinarea substantivului spot
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	spot	spoturi
Articulat	spotul	spoturile
Genitiv-Dativ	spotului	spoturilor
Vocativ	spotule	spoturilor

1. (fiz.) urmă luminoasă lăsată pe o scară gradată sau pe un ecran de o rază de lumină reflectată pe oglinda unui instrument de măsură, care servește ca indicator.
2. fascicul concentrat de lumină folosit pentru luminarea scenei sau a unui actor; proiector care produce acest fascicul.
3. scurt anunț sau reclamă comercială prezentată la radio și televiziune.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online