spumega

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din spumă (după a fumega).

Pronunție

  • AFI: /spu.me'ga/


Verb


Conjugarea verbului
spumega
Infinitiv a spumega
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
spumeg
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să spumege
Participiu spumegat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre lichide; la pers. 3) a face spume (în urma agitării, a unei reacții etc.); a fi plin de spumă; a spuma.
  2. (v.intranz.) (despre animale, mai ales despre cai; la pers. 3) a se acoperi de spumă, a face clăbuci la gură; a spuma.
  3. (v.intranz.) (fig.) a fi exuberant, a clocoti de viață.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A spumega de furie (sau de mânie) = a fi foarte mâniat


Traduceri

Referințe