stâlpar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din stâlp + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /stɨl'par/


Substantiv


Declinarea substantivului
stâlpar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stâlpar stâlpari
Articulat stâlparul stâlparii
Genitiv-Dativ stâlparului stâlparilor
Vocativ stâlparule stâlparilor
  1. veche monedă de argint, pe care erau reprezentate două coloane; direclie.


Traduceri

Referințe