stângăcie

română

Etimologie

Din stângaci + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /stɨn.gə'ʧi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului stângăcie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	stângăcie	stângăcii
Articulat	stângăcia	stângăciile
Genitiv-Dativ	stângăciei	stângăciilor
Vocativ	stângăcie	stângăciilor

1. lipsă de îndemânare, de ușurință în mișcări, în exprimare, în comportare etc.
2. faptă, purtare neîndemânatică.

Locuțiuni

• (loc.adv.) Cu stângăcie = în mod stângaci, neîndemânatic.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• găitănesc

Referințe

• DEX '98 via DEX online