stăpânit

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a stăpâni.

Pronunție

  • AFI: /stə.pɨ'nit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
stăpânit
Singular Plural
Masculin stăpânit stăpâniți
Feminin stăpânită stăpânite
Neutru stăpânit stăpânite
  1. (despre oameni și manifestările lor) care are sau care denotă putere de stăpânire; cumpătat, reținut.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe