stătut

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a sta.

Pronunție

  • AFI: /stə'tut/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
stătut
Singular Plural
Masculin stătut stătuți
Feminin stătută stătute
Neutru stătut stătute
  1. care nu mai este proaspăt (și a căpătat un miros, un gust sau un aspect neplăcut caracteristic); clocit; (despre aer) închis, stricat, viciat.
  2. (fig.) (despre oameni, mai ales despre persoane necăsătorite) înaintat în vârstă.
  3. (înv.) istovit, vlăguit.


Traduceri

Referințe