stăvi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă (veche) staviti.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) stăvi
Infinitiv a (se) stăvi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) stăvesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) stăvească
Participiu stăvit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) (reg.; mai ales în construcții negative). a se așeza, a se stabili într-un loc; a se aciua.
  2. (v.refl.) a se alege cu ceva, a putea realiza ceva.


Traduceri

Anagrame

Referințe