stăvilit

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a stăvili.

Pronunție

  • AFI: /stə.vi'lit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
stăvilit
Singular Plural
Masculin stăvilit stăviliți
Feminin stăvilită stăvilite
Neutru stăvilit stăvilite
  1. care a fost barat, zăgăzuit cu un stăvilar.
  2. (fig.) care a fost oprit, împiedicat în acțiune.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe