stăvilar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din stavilă + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /stə.vi'lar/


Substantiv


Declinarea substantivului
stăvilar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stăvilar stăvilare
Articulat stăvilarul stăvilarele
Genitiv-Dativ stăvilarului stăvilarelor
Vocativ stăvilarule stăvilarelor
  1. construcție de lemn, de beton sau de fier înălțată transversal pe cursul unei ape curgătoare, servind la reglarea nivelului apelor din amonte cu ajutorul stavilelor; baraj, zăgaz, opust.
  2. fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stăvilarului, acționate manual sau mecanic; stavilă.
  3. întăritură de protecție în apropierea unui pod.
  4. (fig.) (rar) obstacol, piedică; împotrivire.


Traduceri

Referințe