stăvilar

română

Etimologie

Din stavilă + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /stə.vi'lar/

Substantiv

Declinarea substantivului stăvilar
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	stăvilar	stăvilare
Articulat	stăvilarul	stăvilarele
Genitiv-Dativ	stăvilarului	stăvilarelor
Vocativ	stăvilarule	stăvilarelor

1. construcție de lemn, de beton sau de fier înălțată transversal pe cursul unei ape curgătoare, servind la reglarea nivelului apelor din amonte cu ajutorul stavilelor; baraj, zăgaz, opust.
2. fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stăvilarului, acționate manual sau mecanic; stavilă.
3. întăritură de protecție în apropierea unui pod.
4. (fig.) (rar) obstacol, piedică; împotrivire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online