stabulație

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză stabulation.

Pronunție

  • AFI: /sta.bu'la.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
stabulație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stabulație invariabil
Articulat stabulația invariabil
Genitiv-Dativ stabulației invariabil
Vocativ stabulație invariabil
  1. procedeu de întreținere și hrănire a animalelor prin menținerea lor în grajd pe perioada de iarnă sau pe întreaga perioadă de creștere, de îngrășare, de mulgere etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe