stamboală
română
Etimologie
Din turcă istambol (kileri).
Pronunție
- AFI: /stam'bo̯a.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului stamboală | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | stamboală | stamboale |
| Articulat | stamboala | stamboalele |
| Genitiv-Dativ | stamboalei | stamboalelor |
| Vocativ | stamboală | stamboalelor |
- (reg.) baniță; conținutul unei banițe.
Locuțiuni
- (loc.adv.) Cu stamboala = din belșug, foarte mult.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online