baniță
Aspect
Vezi și : banita, Banița, Baniță, banitą |
Etimologie
Din slavă (veche) *banja („baie, vas rotund”), cu diminutivul *banica, de unde bulgară баниц (banica) („vas, vapor”) (Cihac; DAR). Semantismul român, care nu apare în slavă, se explică prin forma curentă a vasului care servește ca măsură.
Pronunție
- AFI: /ˈba.ni.ʦə/
Substantiv
Declinarea substantivului baniță | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | baniță | banițe |
Articulat | banița | banițele |
Genitiv-Dativ | baniței | banițelor |
Vocativ | baniță | banițelor |
- unitate de măsură de capacitate pentru cereale, a cărei valoare a variat (în provinciile românești) în jurul a 21-34 l; dublă.
- vas special (făcut din doage) care are această capacitate.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online