stibină

română

Etimologie

Din franceză stibine, germană Stibin.

Pronunție

• AFI: /sti'bi.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului stibină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	stibină	stibine
Articulat	stibina	stibinele
Genitiv-Dativ	stibinei	stibinelor
Vocativ	stibină	stibinelor

1. sulfură naturală de stibiu, cristalizată în sistemul rombic, de culoare neagră, care formează cristale lungi și subțiri.

   Minerul a descoperit un lung cristal de stibină.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bișnița
• băsniți

Referințe

• DEX '98 via DEX online