stigmă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină, franceză stigma.

Pronunție

  • AFI: /'stig.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
stigmă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stigmă stigme
Articulat stigma stigmele
Genitiv-Dativ stigmei stigmelor
Vocativ stigmă stigmelor
  1. (biol.) organit fotosensibil al flagelatelor, în formă de pată roșie lângă corpusculul bazal, care servește la orientarea animalului spre lumina cea mai potrivită.


Traduceri

Referințe