stivuitor

română

Etimologie

Din a stivui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /sti.vu.i'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului stivuitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	stivuitor	stivuitori
Articulat	stivuitorul	stivuitorii
Genitiv-Dativ	stivuitorului	stivuitorilor
Vocativ	stivuitorule	stivuitorilor

1. muncitor care se ocupă cu stivuirea; stivator.

Cuvinte derivate

• autostivuitor
• stivuitoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online