strângătoare
română
Etimologie
Din strângător.
Pronunție
- AFI: /strɨn.gə'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului strângătoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | strângătoare | strângătoare |
| Articulat | strângătoarea | strângătoarele |
| Genitiv-Dativ | strângătoarei | strângătoarelor |
| Vocativ | strângătoareo | strângătoarelor |
- persoană care strânge, agonisește, persoană econoamă; (p.ext.) persoană zgârcită.
- (înv.) persoană care adună ceva.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online