Sari la conținut

strășnici

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din strașnic.

Pronunție

  • AFI: /strəʃ.ni'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
strășnici
Infinitiv a strășnici
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
strășnicesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să strășnicească
Participiu strășnicit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (rar) a trata pe cineva cu asprime, cu severitate; a înfricoșa.


Traduceri

Anagrame

Referințe