strășnici

română

Etimologie

Din strașnic.

Pronunție

• AFI: /strəʃ.ni'ʧi/

Verb

Conjugarea verbului strășnici
Infinitiv	a strășnici
Indicativ prezent pers. 1 sg.	strășnicesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să strășnicească
Participiu	strășnicit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (rar) a trata pe cineva cu asprime, cu severitate; a înfricoșa.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• scrâșniți

Referințe

• DEX '98 via DEX online