scrâșni

română

Din bulgară скърша (skărša), sârbocroată scršiti.

Conjugarea verbului scrâșni
Infinitiv	a scrâșni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	scrâșnesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să scrâșnească
Participiu	scrâșnit
Conjugare	IV

(v.intranz.) a strânge fălcile și a freca dinții de jos cu cei de sus, făcând să se audă un zgomot caracteristic (în momente de furie, de durere etc.).
Își scrâșnea dinții.
(v.intranz.) (fig.) a rosti, a spune ceva printre dinți cu ură, cu mânie.
(v.intranz.) (p.gener.) a produce un zgomot scârțâitor; a scârțâi.