străjui

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din strajă + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /strə.ʒu'i/


Verb


Conjugarea verbului
străjui
Infinitiv a străjui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
străjuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să străjuiască
Participiu străjuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (pop.) a păzi, a apăra.
  2. (v.intranz.) (adesea fig.) a sta de strajă, a veghea.
  3. (v.tranz.) (fig.) a mărgini, a delimita ceva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe