străjuitor

română

Etimologie

Din a străjui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /strə.ʒu.i'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului străjuitor
	Singular	Plural
Masculin	străjuitor	străjuitori
Feminin	străjuitoare	străjuitoare
Neutru	străjuitor	străjuitoare

1. (rar) care străjuiește, păzește, veghează.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului străjuitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	străjuitor	străjuitori
Articulat	străjuitorul	străjuitorii
Genitiv-Dativ	străjuitorului	străjuitorilor
Vocativ	străjuitorule	străjuitorilor

1. paznic, păzitor, străjer.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online