strănutat

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a strănuta.

Pronunție

  • AFI: /strə.nu'tat/


Substantiv


Declinarea substantivului
strănutat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ strănutat strănutaturi
Articulat strănutatul strănutaturile
Genitiv-Dativ strănutatului strănutaturilor
Vocativ strănutatule strănutaturilor
  1. acțiunea de a strănuta și rezultatul ei; zgomot produs de cel care strănută; strănut, strănutare.


Traduceri

Referințe