Sari la conținut

strănutat

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din verbul a strănuta.

Pronunție

  • AFI: /strə.nuˈtat/


Substantiv


Declinarea substantivului
strănutat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ strănutat strănutaturi
Articulat strănutatul strănutaturile
Genitiv-Dativ strănutatului strănutaturilor
Vocativ strănutatule strănutaturilor
  1. acțiunea de a strănuta și rezultatul ei; zgomot produs de cel care strănută; strănut, strănutare.


Traduceri

Etimologie

Din strănuta.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru strănuta.

Referințe