stridență

română

Etimologie

Din franceză stridence.

Pronunție

• AFI: /stri'den.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului stridență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	stridență	stridențe
Articulat	stridența	stridențele
Genitiv-Dativ	stridenței	stridențelor
Vocativ	stridență	stridențelor

1. însușirea de a fi strident.
2. sunet, culoare, ton etc. strident.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• stărețind

Referințe

• DEX '98 via DEX online