struțușor

română

Etimologie

Din struț + sufixul -ușor.

Pronunție

• AFI: /stru.ʦu'ʃor/

Substantiv

Declinarea substantivului struțușor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	struțușor	struțușoare
Articulat	struțușorul	struțușoarele
Genitiv-Dativ	struțușorului	struțușoarelor
Vocativ	struțușorule	struțușoarelor

1. (reg.) struțișor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online