struțișor

română

Etimologie

Din struț + sufixul -ișor.

Pronunție

• AFI: /stru.ʦi'ʃor/

Substantiv

Declinarea substantivului struțișor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	struțișor	struțișoare
Articulat	struțișorul	struțișoarele
Genitiv-Dativ	struțișorului	struțișoarelor
Vocativ	struțișorule	struțișoarelor

1. (reg.) diminutiv al lui struț; struțușor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online