Sari la conținut

struma

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : strumă

română

Etimologie

Din strumă.

Pronunție

  • AFI: /ˈstru.ma/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru strumă.






engleză

(English)

Etimologie

Din latină strūma („strumă”).

Pronunție

  • (Anglia) AFI: /ˈstɹuːmə/


Substantiv

struma, (nenumărabil și numărabil; pl. strumas sau strumae)

  1. (med.) scrofuloză, scrofule
  2. (med.) strumă

Referințe





italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină strūma („strumă”).

Pronunție

  • AFI: /ˈstruma/


Substantiv

struma f., strume pl.

  1. (anat.) gușă, strumă
  2. (med.) strumă

Sinonime

  • 1-2: (anat., med.) (fam.) gozzo

Cuvinte derivate

Referințe





latină

(Latina)

Etimologie

Din verbul struō („a construi, a forma, a alcătui”).

Pronunție

  • (Latină clasică) AFI: /ˈstruː.ma/
  • (Latină ecleziastică) AFI: /ˈstru.ma/


Substantiv


Declinarea substantivului
strūma
f. Singular Plural
Nominativ strūma strūmae
Genitiv strūmae strūmārum
Dativ strūmae strūmīs
Acuzativ strūmam strūmās
Ablativ strūmā strūmīs
Vocativ strūma strūmae
  1. (med.) strumă

Referințe





venețiană

(vèneto)

Etimologie

Origine incertă.

Pronunție

  • AFI: /ˈstruma/


Substantiv

struma f., strume pl.

  1. efort, trudă

Referințe