trudă

română

Etimologie

Din a (se) trudi (derivat regresiv). Confer slavă (veche) trudŭ.

Pronunție

• AFI: /'tru.də/

Substantiv

Declinarea substantivului trudă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trudă	trude
Articulat	truda	trudele
Genitiv-Dativ	trudei	trudelor
Vocativ	trudă	trudelor

1. (pop.) efort fizic sau intelectual deosebit; muncă grea, istovitoare; oboseală, osteneală.
2. rodul, rezultatul concret al ostenelii cuiva; agoniseală, folos, câștig.
3. chin, suferință; durere, necaz.

Locuțiuni

• (loc.adv.) Cu trudă = din greu, cu mare efort.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• durat

Referințe

• DEX '98 via DEX online