trudă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) trudi (derivat regresiv). Confer slavă (veche) trudŭ.

Pronunție

  • AFI: /'tru.də/


Substantiv


Declinarea substantivului
trudă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trudă trude
Articulat truda trudele
Genitiv-Dativ trudei trudelor
Vocativ trudă trudelor
  1. (pop.) efort fizic sau intelectual deosebit; muncă grea, istovitoare; oboseală, osteneală.
  2. rodul, rezultatul concret al ostenelii cuiva; agoniseală, folos, câștig.
  3. chin, suferință; durere, necaz.

Locuțiuni


Traduceri

Anagrame

Referințe