strunguță

română

Etimologie

Din strungă + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /strun'gu.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului strunguță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	strunguță	strunguțe
Articulat	strunguța	strunguțele
Genitiv-Dativ	strunguței	strunguțelor
Vocativ	strunguță	strunguțelor

1. strunguliță.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online