strunguliță

română

Etimologie

Din strungă + sufixul -uliță.

Pronunție

• AFI: /strun.gu'li.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului strunguliță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	strunguliță	strungulițe
Articulat	strungulița	strungulițele
Genitiv-Dativ	strunguliței	strungulițelor
Vocativ	strunguliță	strungulițelor

1. diminutiv al lui strungă; strunguță.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online