sublocotenent

română

Etimologie

Din sub- + locotenent (după franceză sous-lieutenant).

Pronunție

• AFI: /sub.lo.ko.te'nent/

Substantiv

Declinarea substantivului sublocotenent
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sublocotenent	sublocotenenți
Articulat	sublocotenentul	sublocotenenții
Genitiv-Dativ	sublocotenentului	sublocotenenților
Vocativ	sublocotenentule	sublocotenenților

1. cel mai mic grad de ofițer în armată; persoană care are acest grad.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online