substitut

română

Etimologie

Din franceză substitut < latină substitutus.

Pronunție

• AFI: /sub.sti'tut/

Substantiv

Declinarea substantivului substitut
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	substitut	substituți
Articulat	substitutul	substituții
Genitiv-Dativ	substitutului	substituților
Vocativ	substitutule	substituților

1. persoană care înlocuiește temporar pe titularul unei funcții.

Cuvinte compuse

• substitut de procuror

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online