titular

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză titulaire.

Pronunție

  • AFI: /ti.tu'lar/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
titular
Singular Plural
Masculin titular titulari
Feminin titulară titulare
Neutru titular titulare
  1. care ocupă un post, îndeplinește o funcție etc. cu caracter de permanență, pe baza unei numiri făcute după formele legale.
  2. care se bucură de un drept juridic.
  3. care apare ca erou principal, care dă titlul unei opere artistice, care interpretează rolul principal.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
titular
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ titular titulari
Articulat titularul titularii
Genitiv-Dativ titularului titularilor
Vocativ titularule titularilor
  1. persoană care ocupă un post, îndeplinește o funcție etc. cu caracter de permanență, pe baza unei numiri făcute după formele legale.
  2. persoană care se bucură de un drept juridic.
  3. persoană care apare ca erou principal, care dă titlul unei opere artistice, care interpretează rolul principal.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe