supletivism

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză supplétivisme.

Pronunție

  • AFI: /su.ple.ti'vism/


Substantiv


Declinarea substantivului
supletivism
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ supletivism invariabil
Articulat supletivismul invariabil
Genitiv-Dativ supletivismului invariabil
Vocativ supletivismule invariabil
  1. (gram.) calitatea de a fi supletiv.


Traduceri

Referințe