supletiv

română

Din franceză supplétif.

Declinarea adjectivului supletiv
	Singular	Plural
Masculin	supletiv	supletivi
Feminin	supletivă	supletive
Neutru	supletiv	supletive

(despre forme gramaticale) care completează, care întregește ansamblul formelor flexionare ale unui cuvânt.
(despre o normă legală) care se aplică în măsura în care părțile nu stabilesc altfel prin actele juridice pe care le încheie; facultativ.