suplinitoare
română
Etimologie
Din suplinitor.
Pronunție
- AFI: /su.pli.ni'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului suplinitoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | suplinitoare | suplinitoare |
| Articulat | suplinitoarea | suplinitoarele |
| Genitiv-Dativ | suplinitoarei | suplinitoarelor |
| Vocativ | suplinitoareo | suplinitoarelor |
- cadru didactic care nu e titularizat.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online