supraînălțare

română

Etimologie

Din supra- + înălțare.

Pronunție

• AFI: /su.pra.ɨ.nəl'ʦa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului supraînălțare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	supraînălțare	supraînălțări
Articulat	supraînălțarea	supraînălțările
Genitiv-Dativ	supraînălțării	supraînălțărilor
Vocativ	supraînălțare	supraînălțărilor

1. amenajare a unei șosele sau a unei căi ferate astfel încât să se asigure în curbe stabilitatea vehiculelor prin compensarea forței centrifuge care se exercită asupra acestora.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online