supraînălțare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din supra- + înălțare.

Pronunție

  • AFI: /su.pra.ɨ.nəl'ʦa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
supraînălțare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ supraînălțare supraînălțări
Articulat supraînălțarea supraînălțările
Genitiv-Dativ supraînălțării supraînălțărilor
Vocativ supraînălțare supraînălțărilor
  1. amenajare a unei șosele sau a unei căi ferate astfel încât să se asigure în curbe stabilitatea vehiculelor prin compensarea forței centrifuge care se exercită asupra acestora.


Traduceri

Referințe