supramuncă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din supra- + muncă (după franceză surtravail).

Pronunție

  • AFI: /su.pra'mun.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
supramuncă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ supramuncă invariabil
Articulat supramunca invariabil
Genitiv-Dativ supramuncii invariabil
Vocativ supramuncă invariabil
  1. (ec.pol.) munca prestată de muncitori peste munca necesară, prin care, după teoria marxistă, se creează plusprodusul.


Traduceri

Referințe