supramuncă
Etimologie
Din supra- + muncă (după franceză surtravail).
Pronunție
- AFI: /su.pra'mun.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului supramuncă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | supramuncă | invariabil |
| Articulat | supramunca | invariabil |
| Genitiv-Dativ | supramuncii | invariabil |
| Vocativ | supramuncă | invariabil |
- (ec.pol.) munca prestată de muncitori peste munca necesară, prin care, după teoria marxistă, se creează plusprodusul.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online