Sari la conținut

supușenie

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din supus + sufixul -enie.

Pronunție

  • AFI: /su.puˈʃe.ni.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
supușenie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ supușenie supușenii
Articulat supușenia supușeniile
Genitiv-Dativ supușeniei supușeniilor
Vocativ supușenie supușeniilor
  1. supunere, ascultare.
  2. faptul de a se bucura de cetățenia unei țări sau de protecția juridică specială a unei țări.


Traduceri

Referințe