supura

română

Etimologie

Din franceză suppurer < latină suppurare.

Pronunție

• AFI: /su.puˈra/

Verb

Conjugarea verbului supura
Infinitiv	a supura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să supureze
Participiu	supurat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (despre răni, țesuturi etc.) a produce și a elimina puroi.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• surpau

Referințe

• DEX '98 via DEX online