surugiu

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din turcă sürücü.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
surugiu
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ surugiu surugii
Articulat surugiul surugiii
Dativ-Genitiv surugiului surugiilor
Vocativ surugiule surugiilor
  1. vizitiu care conducea (călare pe unul dintre cai) diligențele, poștalioanele sau trăsurile boierești.
  2. (pop.; art.) numele unei constelații din emisfera boreală.


Traduceri

Referințe