susurare

română

Etimologie

Din a susura.

Pronunție

• AFI: /su.su'ra.re/

Substantiv

Declinarea substantivului susurare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	susurare	susurări
Articulat	susurarea	susurările
Genitiv-Dativ	susurării	susurărilor
Vocativ	susurare	susurărilor

1. (rar) faptul de a susura; susur.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online