susura

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză susurrer < latină susurrare.

Pronunție

  • AFI: /su.su.ra/


Verb


Conjugarea verbului
susura
Infinitiv a susura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
-
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să susure
Participiu susurat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre ape curgătoare, frunze; p. ext. despre adierea vântului etc.) a produce un zgomot lin, ușor, monoton și continuu; a murmura.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe