susura
Sari la navigare
Sari la căutare
 Vezi și : susură
|
română
Etimologie
Din franceză susurrer < latină susurrare.
Pronunție
- AFI: /su.suˈra/
Verb
| Conjugarea verbului susura | |
| Infinitiv | a susura |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(pers. 3) susură |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să susure |
| Participiu | susurat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) (despre ape curgătoare, frunze; p. ext. despre adierea vântului etc.) a produce un zgomot lin, ușor, monoton și continuu; a murmura.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a produce un zgomot lin și continuu
Etimologie
Din susura.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru susura.